AMR: 2 luni

Doua luni. Doua sau chiar mai putin. Nu-mi vine sa cred! Peste doua luni voi fi mama, voi tine in brate produsul finit al dragostei dintre mine si Hani. Daca am emotii? Bineinteles! Cand ma intreaba cineva cat mai am sau cum nasc, nu ma mai enervez ci mi se inmoaie picioarele si caut cu disperare o toaleta :D Eu, MD-C, o sa nasc? Chiar o sa am un copil?

Concediul prenatal nu se desfasoara deloc conform planului meu. Aveam de gand sa citesc mai mult, sa merg la cursuri lamaze, masaj, sa scriu pe blog, sa colind magazinele cu haine pentru copii. Ei bine, zapada de afara ma tine prizoniera in casa, la cumparaturi nu rezist mai mult de 15 minute pentru ca ma doare spatele ingrozitor iar masaj ... neah!

Camera bebelinei din Turcia este aproape gata, mobila de la Ikea este tare draguta. Mai trebuie sa comand un patut mai mic acilisa in Bucuresti si sa cumparam o gramada de lucruri (cosmetice, prosoape, lenjerii, cadita, etc, etc).

Am renuntat sa ma mai cantaresc, refuz sa cred ca cifra aia este reala. Nu-mi mai plac oglinzile deloc. Hani s-a amuzat teribil cand a vazut cat imi ia mie sa ma mut de o parte pe alta. Zice ca acum orice miscare de-a mea trebuie planuita si gandita din timp, nimic nu mai e spontan. Si cam are dreptate :)

De ce mi-e frica acum?

1. Ca o sa i se intample ceva copilei la nastere.

2. Ca o sa mor eu la nastere.

3. Ca o sa i se intample ceva lui Hani in drum spre maternitate. Mi-a ramas in minte o stire mai veche despre un tata care gonea spre maternitatea unde urma sa i se nasca bebele, a facut un accident si a murit. Trist.

4. Ca un alt membru al familiei o sa pateasca ceva fix atunci cand nasc eu.

5. Ca o sa scap copila din brate.

6. Ca o sa mi se intample ceva si n-o sa pot alapta.

7. Ca o sa dorm ca bolovanul si n-o sa-mi aud copilul plangand.

Is this normal?

Despre nunta - The pictures

Le puteti admira aici :)

Ce ironie!

Fix acum in plin proces de creare a unui om, eu incep sa urasc oamenii. Pe colegii mei, mai exact.

Sa exemplific:

Cat mai ai? Asta-i intrebarea pe care am auzit-o de 11 ori intr-o singura zi. Cat mai am pana ce? Pana intru in concediu? Pana nasc? Pana la sfarsitul programului? Pana pleznesc? Vrei sa spui ca sunt grasa, nu?

O colega ma opreste mereu din drumul meu spre toaleta (Sincer, cum poti sa-i faci una ca asta unei gravide?) ca sa ma intrebe cum ma simt. Daca ii spun ca bine, nu e bine. Ea considera ca trebuie sa ma plang si eu putin chiar daca eu ma simt bine. Gizas!

Tot ea imi analizeaza mereu tinuta. Ca ar trebui sa ma imbrac in culori mai aprinse. Ok, deci pentru ca sunt insarcinata si am mai multe kilograme, eu ar trebui sa imbrac precum un papagal acum, in toiul iernii.

O alta colega imi vorbeste mereu despre benificiile cezarienei in conditiile in care 1. ea nu a nascut niciodata, 2. sora ei a nascut de doua ori prin cezariana deci nu stie cum este o nastere normala. Discutia este mereu presarata cu povesti despre cezariene miraculoase si despre o nastere naturala soldata cu moartea copilului deoarece a fost nevoie sa fie scos cu forecepsul. Mdea, exact ce vrea sa auda o gravida.

Ne rotunjim, ne rotunjim! si isi mangaie burta imaginara o alta colega ne-gravida de a mea. De fiecare data cand ma vede. De fiecare data. Daca, Doamne fereste, vorbeste la telefon cand trec pe langa ea, face doar semnul cu mana, fara sa mai spuna cuvintele magice.

Cum nasti? Buei, eu te intreb pe tine daca o faci normal, oral sau anal? Sincer, intrebarea asta mi se pare mult prea indiscreta mai ales cand a) este venita din partea unui barbat b) este venita din partea unei femei care n-a nascut.

Iar cireasa de pe tort a fost o colega de-a mea mai in varsta (mama a doi copii) care mi-a zis, zambind (!!!!!): "Mamica grasunica!" Sa nu-i .uti una peste gura?

Anyway, azi a fost ultima zi la birou si ma simt putin cam ciudat. Ok, ma bucur ca o sa am timp de lenevit, de citit, de umblat prin magazine (daca este de acord si coloana mea, bineinteles) dar ma simt si un pic ciudat. Muncesc cu forme legale de sase ani jumate. Cum o sa fie oare? Exista viata si fara job?

Un citat pe saptamana

"... look on the bright side: Pretty soon your belly will be so big, you won't even be able to see how swollen your feet are"

What to expect when you're expecting

Despre nunta - The Wedding Planner

Dragii mei, a venit momentul sa dezvalui numele Wedding Plannerului meu, acest om minunat care a avut grija ca nunta nostra sa fie una "to remember". Toni Malloni pe numele ei de scena, este un om deosebit, pune suflet in tot ceea ce face si este foarte profi. I-am gasit site-ul cautand-o pe Mirela Boureanu Vaida si am fost placut surprisa sa vad pozele de la proiectele ei anterioare. Erau altfel. Fara vaze stil bate erecte in mijlocul mesei, fara huse de saten si alte chiciosenii. Am inceput sa discutam pe mail intr-o seara si am vorbit pana tarziu in noapte, apoi ne-am intalnit face to face. La intalnire au venit si Mirela Boureanu Vaida si Adina Stan. A fost o seara tare placuta, nu stiu cand a trecut, am vorbit o gramada! Au urmat cateva luni in care am tot stresat-o pe biata Toni, am discutat bugetul, m-am sucit, m-am razgandit. Toni m-a incurajat mereu, m-a calmat atunci cand imi venea sa renunt la tot si s-a comportat ca o adevarata prietena. In curand o sa scriu mai multe despre nunta si despre minunatiile pe care le-a pregatit Toni si va las cu o mica mostra a decoratiunilor create de ea cu mentiunea ca eu nu am vazut nimic inainte de nunta. I-am dat cateva indicatii referitoare la culori, tipul de flori iar Toni a reusit nu doar sa-mi implineasca dorintele dar sa faca decoratiunile si mai frumoase decat imi puteam imagina eu.

 

 

  

Draga mea Toni, iti multumesc inca o data pentru profesionalismul de care ai dat dovada! 

PS: Pics by Sergio

PPS: Place card-urile cu Bride si Groom au fost ideea mea :)

Ce mai face MDC?

Creste, creste, creste.

Ma uit in oglinda si nu-mi vine sa cred! This is pregnant me. Fata mi s-a rotunjit putin, sanii sunt rotunzi si plini, bratele mi s-au marit, burta este perfect rotunda, fundul este si el mai mare, am ditamai bulanele, am grasime in jurul genunchilor iar gleznele mele fine de altadata sunt doar o amintire. Cu toate astea, ma mai recunosc inca. Este tot corpul meu dar varianta mai impanata. Jur ca n-am mancat cu sapte guri! De fapt, este ceva la care ma asteptam, dintotdeauna am stiut ca sunt genul ala de femeie care o sa se ingrase mult in sarcina pentru ca si in perioada de ne-gravida imi era greu sa-mi mentin greutatea. Anyway, promit solemn acilisa, negru pe roz ca n-o sa fiu delasatoare si ca fiica mea o sa aibe o mama frumoasa iar Hani o sa-si recapete Hanisoara asap.

Raceste.

For the first time ever in cei 6 ani de cand lucrez cu forme legale, ma flu in concediu medical. Primul meu concediu medical! Cum am reusit? Nu stiu exact dar m-am descurcat eu :D Behai, stranut, imi frig uochii, ma dor toate cele. Am refuzat sa iau medicamente si ma tratez cu ceaiuri calde cu miere si lamaie.

Shopping.

In cele 10 (zece) zile petrecute in Turcia am reusit sa-mi falimentez sotul :D. Am cumparat hainute pentru bebe, mobila pentru living, un dormitor, mobila pentru camera copilei, cratite, oale si o gramada de alte lucruri necesare intr-o casa (relativ) noua. Pentru camera copilei ne-am hotarat sa nu cumparam mobila de copii. La fel ca produsele "pentru nunta" si cele "pentru copii" sunt mai scumpe. Incredibil cat de valoros este "pentru" asta :) Asa ca am cumparat mobila de la Ikea care n-a fost tocmai ieftina nici ea. Am tot masurat, m-am gandit si m-am razgandit, Hani mi-a facut o schita a camerei, eram cat pe ce sa alegem alt dormitor ca si camera ei ca sa incapa toate cele dar am realizat ca este prea mare pentru un copil si ca nu e bine sa aiba balcon. Am plecat de acasa convinsa ca o sa luam un dulap, o comoda si un patut. Le-am luat pe toate si am adaugat si un divan. Divanul asta mi-a dat multe insomnii. Camera avea nevoie si de un pat iar divanul asta parea perfect. Se poate transforma in pat de doua persoane, eu as putea sa trag un pui de somn langa copil dar mi se parea ca ma impiedic de el. Mi-am imaginat cum ma apropii de el, ma impiedic si imi zboara fetita din brate :-s Eh, la Ikea din Turcia nu m-am mai impiedicat de el si pentru ca i-a placut si lui Hani, l-am luat acasa. Dupa ce am ajuns acasa am realizat ca de fapt, bebe o sa doarma cu noi in dormitor deci patutul n-o sa stea in camera ei si ca o sa am nevoie de comoda aceea in dormitorul nostru. De ce i-am mai pregatit camera atunci? Ca la nebuni! Glumesc! Sigur o sa umplu dulapul acela de haine (la capitolul asta Sis imi este de mare ajutor :D) iar divanul il va folosi copila atunci cand va creste, nu? Vreau sa pun autocolante pe pereti, sa cumpar jucarii educative, accesorii cute iar cand fetita mea va creste, cu siguranta o sa-mi zica "What were you thinking, mum?" "I hate my room, I want new furniture!" :) Poze cand va fi gata.

Este rasfatata.

Era suficient sa-i spun lui Hani ca mi-e sete ca el se si ridica de pe canapea si imi oferea trei variante de potolit setea :) God! Este asa bine sa stai cu burta in sus si sa ti se aduca lucruri la botul calului!

Nervi.

Oficial, socrii mei sunt enervanti. Ma mai gandesc inca daca e frumos sau nu sa scriu aici cat m-au enervat.

Griji.

Oare bebe este bine? Daca i se intampla ceva la nastere? Daca mor eu la nastere? Daca are vreo boala genetica?

Bebelina este foarte activa, uneori am senzatia ca se da peste cap acolo, in burta mea iar azi noapte cred ca am auzit-o sughitand, nu sunt sigura. Parca tot nu-mi vine sa cred ca ea este acolo, ca este fetita mea. A MEA. Bine, si a lui Hani dar mai mult a mea :)

MD-C a zburat business :)

Sis m-a certat pentru statusul meu de pe facebook in care ma dadeam mare cu o sa zbor business for the first time ever dar nah' era o experienta noua si mie imi place sa ma dau mare :D.

Deci cum fu'?

Wow!

De ceva vreme Hani tot insista sa-mi ia un bilet la business class cu punctele miles & smiles dar eu tineam una si buna ca nu are rost sa cheltuim atatea puncte pentru un fotoliu mai comod si niste tacamuri de inox. Fraiera de mine, nu stiam ce pierd!

Dus:

Am plecat pe 30 decembrie, seara. M-am indreptat spre check-in-ul business class al Turkish Airlines etalandu-mi cu mandrie burta proeminenta, am pasit incet pe covorasul rosu si un individ care era la coada economy se arunca in fata mea. Mi-a stricat intrarea, ce mai! Bine ca domnu' de la check a fost pe faza si m-a intrebat: Business Class? Iar eu am raspuns cat de natural am putut (de parca era ceva normal) ca da. Asa ca obstacolul acela uman a fost inlaturat, mi-am primit taloanele de imbarcare si o invitatie pentru lounge-ul Tarom. Cum este lounge-ul? Himmm ... cam simplut asea. Un bar cu sucuri acidulate si ne, chipsuri, covrigei, alune si bauturi alcoolice. Mese cu scaune, TV, cateva fotolii mai confortabile si internet gratuit. M-a impresionat mai mult toaleta incredibil de curata :) M-am imbarcat pentru primul zbor Bucuresti-Istanbul. Fotoliu confortabil, putini pasageri la business class, stewardesa ne-a servit cu fresh de porto/apa/sampanie. Normal ca am ales freshul desi niste mamici dragi mie mi-au zis pe facebook ca nu-i nicio tragedie daca beau si eu un pic de sampanie. Apoi au inceput sa serveasca masa. Mie mi se cam lungisera urechile de foame pentru ca eram dupa o zi de munca si ora cinei trecuse deja asa ca am inceput sa caut tava. Ia tava daca ai de unde! Unde-o fi? In fata nu era, nici nu ar fi avut loc pentru ca scaunele se afla la o distanta considerabila. Sa fie in manerul scaunului? Cu greu reusesc sa-l deschid da' ce sa vezi? Nici urma de tava, inautru era un tv mic. Fuck!. O fi in partea cealalta. Reusesc sa deschid si manerul celalalt exact cand venea stewardesa cu tava. Cu zambetul pe buze, ma ajuta ea sa o desfac. Mdea, s-a dus naibii comportamentul meu de zbor business dintotdeauna, nu sunt incepatoare. Ma uit la tava din fata mea: o portie de branzeturi d-alea de care nu am voie in sarcina, niste legume sote, pui cu sos pesto, rucola, unt, paine calda si un desert ce pare a fi orez cu lapte. Pe tava se afla si o mini solnita tare draguta pe care as baga-o in geanta :D dar ma abtin si un mini recipient cu ulei de masline.Totul delicios! Ajungem fara peripetii la Istanbul si ma indrept spre zborurile domestice. Trebuie sa mentionez ca aeroportul international din Istanbul este foarte mare si modern dar cel pentru zborurile domestice este cam vechi. Cu toate ca nu e renovat, toalete sunt curate mereu. Scaunele sunt la fel de incomode ca cele de la Otopeni. Numai ca de data asta n-o sa le onorez cu prezenta pentru ca eu zbor business asa ca ma indrept spre CIP lounge. Domnisoara de la intrare imi verifica talonul de imbarcare, totul este ok, usile se deschid siiiiiiii wow. Muzica placuta, miros de cafea, ceai, cornuri calde, niste fotolii si canapele mega confortabile. Ma asez strategic langa bar si aleg borek, niste fructe, o mini budinca si niste fistic. Cele trei ore trec incredibil de repede pe canapeaua confortabila, mai ales cand ai si o carte buna in brate. Singurele lucruri care imi amintesc ca sunt intr-un aeroport si nu in casa unui prieten sunt:

1. nu ma pot descalta

2. se fac anunturi pentru zborurile urmatoare.

Noi, pasagerii astia business, suntem dusi spre avion cu un autobuz separat (deci nu trebuie sa asteptam la poarta) cu putin timp inainte de decolare. Putin cam dezamagitor avionul pentru ruta Istanbul-Ankara. Fotoliile nu sunt la fel de comode, bine ca este suficient spatiu pentru picioare si reusesc sa dorm cele 30 de minute cat a durat asteptarea pe pista pentru decolare. Trafic intens pe aeroportul asta!

Imi recuperez bagajul foarte repede (cred ca biletul ala pe care scrie "priority" chair are insemnatate) si ma arunc in bratele lui Hani.

Intors:

CIP-ul din Ankara are o intrare separata, este destul de mare si foarte cozy asea. Canapele rosii, o biblioteca imensa, iar mancare buna si multe tipuri de bauturi. Suntem dusi spre avion cu un autobuz special. Acum ma simt putin jenibil. Parul meu nu arata asa bine ca al celorlalte tipe. De haine nu mai vorbesc. Ma simt analizata de un domn ce pare impanat, asa de intepat sta pe scaun. Avionul este mai frumos, scaunele sunt mai confortabile dar aschimodia de langa mine este tare enervanta. Este foarte slaba, are niste tocuri interminabile, o camasa incredibil de alba, par perfect intins dar cam tocit, machiaj strident si par pe maini. Ma simt imensa langa ea cu burta asta a mea dar cel putin nu am par pe maini :). Nemernica serveste un pahar de sampanie si se chinuie sa atraga atentia stewardezei pentru tot felul de nimicuri. Dupa ce a analizat tava cu mancare pret de 30 de secunde s-a hotarat sa o refuze. Dupa ce mi-a analizat tava pret de un minut, s-a hotarat sa-i ceara totusi o portie stewardesei. Meniul arata delicios dar din pacate nu ma pot bucura de el pentru ca este compus din ta na na: creveti. Am balit putin dar mult mai importanta este sanatatea copilului meu. M-am consolat cu un tiramisu absolut delicios.

La Istanbul, dupa ce am gascat gura prin duty free vreo 40 de minute, m-am indreptat spre THY Lounge. Wow! Gizas! Allah! Ce misto este asta! Este imens! Are o zona care se numeste "Olive Oil Garden" unde se pot servi tot felul de legume si salate pregatite cu ulei de masline, o alta zona care arata ca o cafenea si se pot servi tot felul de deliciosenii, cafele, ceaiuri si limonade. Exista chiar si o camera mai obscura unde se pot vedea filme, una cu masa de biliard si alta cu un pian si biblioteca. Wow! Muzica placuta, nu se fac anunturi ref zboruri, trebuie urmarite panourile. Aproape ca-mi parea rau ca am de stat numai 2 ore. Nici nu am apucat sa-l vizitez pe tot! Ca o lady insarcinata ce sunt, ma hotarasc sa-mi pudrez nasul. Dar unde este toaleta? Cu greu observ niste semne discrete, ajung in spatele unu paravan si dau de o oglinda care avea semnul pentru toaleta de femei. Dar pe unde se intra? Nu vad niciun maner. Sa imping oglinda cu mana? Nu cred, nu exista amprente pe ea deloc. Ma apropii cautand ceva, un semn si usa se deschide automat. Blondo! Wow! Este asa mare! Niste chiuvete futuristice, plante cu flori adevarete (orhidee d-alea in ghivici de am eu cateva pe costiinta). In fata fiecarei cabine de toaleta se afla un locsor unde iti poti lasa geanta si haina numai ca eu le pot lasa acolo. Deh, insticte de-ale noastre, romanesti asa ca intru cu el in cabina si ma ia ameteala. In cabina suntem trei. Nu trei femei femei diferite ci eu de trei ori. Originalul si doua reflexii in oglinzile laterale. Wow! Profit de ocazie pentru a ma cauta de vergeturi. Ma intristez cand gasesc cateva. Apoi imi salut o prietena veche pe care n-am mai vazut-o in toata splendoarea de vreo doua luni :) Cand ma apropii de wc, apa este trasa automat. Wow! Cand ma ridic, la fel. Wow! Ies si ma indrept spre chiuvetele futuristice. Imi petrec urmatoarele doua minute incercand sa-mi dau seama de unde naiba se porneste apa :) iar dupa ce reusesc sa spal pe maini, observ un dispenser pentru crema de maini. Cu aroma de cocos. Hranitoare. Wow! Cu greu ma despart de lounge, ii spun bye bye and hope to meet you again. Grabesc pasul spre poarta si ajung totusi la timp. In avion, am o colega de fotoliu normala, fara fite. Si dupa felul in care ma imita cand scot mini tv-ul si tava imi dau seama ca este incepatoare si nu pot sa nu ma umflu putin in pene. Dau cu mucii in fasole cand nu mai reusesc sa bag mini tv-ul inapoi :D

Mi-a placut experienta mea de zburat business dar m-am simtit si aiurea uneori. Nu as da bani pe un bilet business ci doar puncte. Nu as zbura la business class atunci cand merg in vacanta ci doar atunci cand am un zbor mai lung sau acum ca sunt gravida si mie se umfla picioarele destul de rau. Si ca sa vedeti ca nu mi s-a urcat la cap, va anunt ca urmatorul zbor inTurcia o sa fie low cost pentru ca nu are intarzieri si timpul dintre zboruri este mai mic.

I'm pregnant! I'm pregnant too!

Care-i cel mai frumos raspuns pe care il poti primi de la o BFF de-a ta cand ii dai vestea cea mare?

Ca si ea asteapta un bebe! Ba mai mult, sarcina ei este cu trei saptamani mai mare deci Adina, caci despre ea este vorba, o sa treaca prin chinurile facerii inaintea mea :)

Pe Adina o stiu din liceu (nu insistati sa va spun de cati ani, suntem niste doamne :p), ne-am casatorit in acelasi an, ea a fost nasa mea la nunta, ne-am insarcinat cam in acelasi timp si o sa fim mame in 2012. Ea in martie, eu in aprilie. Jur ca nu am planuit nimic din toate astea!

Este minunat sa trecem impreuna prin aceleasi experiente, sa ne consultam, sa ne speriem una pe alta (am auzit ca..., tu simti nustiuce? am citit ca ..., pe tine te doare acolo?), sa ne masuram din ochi burtile (a mea este mai mare decat a ei :D)

Mergem la medici diferiti care au pareri diferite. De exemplu, medicul ei i-a recomandat sa ia acid folic o perioada mai lunga, medicul meu a zis ca este suficient pana la un anumit numar de saptamani. Adina ia un tip de vitamine, eu altul :) si lista poate continua.

Ah, si nu v-am spus ca si Adina asteapta tot o fetita! How cool is that? Abia astept sa le facem cunostinta mucoaselor noastre, sa le plimbam impreuna prin parc si sa incepem discutiile:

Fii-mea are x kg, a ta cat are? 

Fii-ta merge deja? A mea de ce nu?

We will have so much fun!



Ca niste gravide ce se respecta, la Ikea :)

Bilant 2011

Pentru mine 2011 a fost un an agitat, a fost anul cu cele mai multe impliniri dar si dezamagiri.


- m-am casatorit civil in iunie si am purtat cirese la urechi :)

- mi-am luat licenta la 4 ani dupa ce am terminat facultatea (nu faceti ca mine!);
- am facut o nunta superba de care toti isi amintesc cu drag;

- cu ocazia nuntii am scapat de cativa "prieteni";
- m-am insarcinat :)
- am citit numai 18 carti din targetul de 50 :(


Ce-mi doresc de la 2012?
- sa fie sanatoasa fetita noastra;
- sa nu pierd pe nimeni drag;
- sa nu ma mai cert cu mama si Sis;
- eu si Hani sa ne iubim la fel de mult :)

Poze 2, 3 si 4 BySergio

Cu ce ocazie la mine pe blog? Noiembrie si decembrie 2011

cloectionez semne de circulatie is that legal?
doamnacu parul prins :I
compunere ce colectionezi cate cuvinte?
cum se fac semnele de carte cu printese habar n-am dar cred ca o sa invat in curand :)
s-a dus naibi tot in venezuela :(
ce este marmacie hi hi hi
genti handmade din linoleu d-ala comunist? eu l-am aruncat :(
domnisoara de onoare ralu n-o cunosc
gizas craist asa zic si eu!
cum se scrie te iubesc mami in turca seni seviyorum annecim
vreau sa ma tund dar nu stiu cum . am parul mare intins lung mdea, mare dilema.